seism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEÍSM, seisme, s. n. Cutremur de pământ. – Din
fr. séisme.seism (Dicționar de neologisme, 1986)SEISM- v.
seismo-.
seism (Dicționar de neologisme, 1986)SEÍSM s.n. 1. Cutremur de pământ.
2. (
Fig.) Zguduire socială de mari proporții; răscoală, revoluție. [Pron.
se-ism. / < fr.
séisme, cf. gr.
seismos].
seism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEÍSM1 s. n. cutremur (de pământ). (< fr.
séisme)
seism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEISM2(O)-, -SEÍSTĂ elem. „cutremur”, „vibrație”, „seism” (1). (< fr.
séism/o/-, -séiste, cf.
gr. seismos, seistes)
seism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)seísm s. n.,
pl. seísmeseism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEÍSM, seisme,
s. n. Cutremur de pământ. — Din
fr. séisme.