seigă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEÍGĂ, seige, s. f. Aparat de recoltare a stufului, care se atașează unui tractor. –
Et. nec.seigă (Dicționar de neologisme, 1986)SEÍGĂ s.f. Aparat de recoltare a stufului, care se atașează frontal unui tractor. [Pron.
se-i-. / < germ.
Seige].
seigă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEÍGĂ s. f. aparat de recoltare a stufului. (< germ.
Seige)
seigă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)seígă s. f.,
g.-d. art. seígei; pl. seígeseigă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEÍGĂ, seige, s. f. Aparat de recoltare a stufului, care se atașează unui tractor. —
Et. nec.