segrega - explicat in DEX

segrega (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEGREGÁ, pers. 3 segrégă, vb. I. 1. Intranz. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, pe baza diferenței dintre punctele de topire ale elementelor. 2. Refl. (Despre componenții unui material) A se separa. – Din lat., it. segregare.

segrega (Dicționar de neologisme, 1986)
SEGREGÁ vb. I. 1. intr. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, bazat pe diferența dintre punctele de topire ale elementelor. 2. refl. (Despre componenții unui material) A se separa. [P.i. 3,6 -gă. / < lat. segregare].

segrega (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEGREGÁ vb. intr., refl. a efectua, a suporta operația de segregare; a (se) separa. (< lat., it. segregare)

segrega (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
segregá (a ~) (se-gre-) vb., ind. prez. 3 segrégă

segrega (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEGREGÁ, pers. 3 segrégă, vb. I. 1. Intranz. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, pe baza diferenței dintre punctele de topire ale elementelor. 2. Refl. (Despre componenții unui material) A se separa. — Din lat., it. segregare.