segmentare - explicat in DEX

segmentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEGMENTÁRE, segmentări, s. f. 1. Faptul de a segmenta. ♦ Diviziune a celulei-ou sau a zigotului în celule din ce în ce mai mici, care se asociază între ele și formează foițele embrionare; segmentație. 2. (Fon.) Operație de izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul lui auditiv, eliminându-se astfel influența contextului. – V. segmenta.

segmentare
SEGMENTÁRE, segmentări, s. f. ~ 3. (Auto) Operația de înlocuire a segmenților uzați de pe pistoanele unui motor sau compresor cu alții noi, adecvați cotei de reparație.

segmentare (Dicționar de neologisme, 1986)
SEGMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) segmenta și rezultatul ei; segmentație. ♦ Fragmentarea corpului unor animale, a unor organe în bucăți. ♦ Procesul de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. [< segmenta].

segmentare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEGMENTÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) segmenta; segmentație. 2. (biol.) fragmentare a corpului unor animale, a unor organe în bucăți. 3. proces de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. 4. (lingv.) izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul auditiv, în afara contextului. (< segmenta)

segmentare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
segmentáre s. f., g.-d. art. segmentắrii; pl. segmentắri

segmentare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEGMENTÁRE, segmentări, s. f. 1. Faptul de a segmenta. ♦ Diviziune a celulei-ou sau a zigotului în celule din ce în ce mai mici, care se asociază între ele și formează foițele embrionare; segmentație. 2. (Fon.) Operație de izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul lui auditiv, eliminându-se astfel influența contextului. — V. segmenta.