secărea - explicat in DEX

secărea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus). – Secară + suf. -ea.

secărea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!secăreá (plantă) s. f., g.-d. art. se­cărélei; pl. secăréle, art. secărélele

secărea (Dicționaru limbii românești, 1939)
secăreá f., pl. ele (dim. d. secară). Ovsigă. Chimenn (carum carvi).

secărea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
secărea f. Bot. obsigă. [V. secară].

secărea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus). — Secară + suf. -ea.