seca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECÁ, sec, vb. I.
I. 1. Tranz. și
intranz. A face să dispară sau a dispărea apa dintr-un râu, dintr-un lac etc.; a (se) usca. ♦
Intranz. (Despre lichide) A se pierde, a dispărea.
2. Tranz. Fig. A stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva.
3. Intranz. (Despre plante, semințe) A-și pierde seva, germenele de viață; a se veșteji. ♦ (
Pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) A se atrofia, a paraliza.
II. Tranz. Fig. 1. A pricinui cuiva o emoție puternică, o durere; a chinui.
2. (
Înv.) A ucide. –
Lat. siccare.seca (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)séca s.f. sg. (reg.; precedat de prenumele unei femei) termen de respect folosit de cineva când se adresează unei femei în vârstă sau când vorbește despre ea; mătușă, lele, țață.
seca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)secá (-c, át), vb. – A secera, a tăia.
Lat. sĕcāre (Candrea,
GS, VI, 325;
cf. REW 7764). S-a confundat aproape total cu
seca „a usca”, atît datorită omonimiei cît și sensului destul de asemănător; este posibil să-l mai găsim în expresii ca „mă seacă la ficat, la stomac”. –
Der. secătui, vb. (a defrișa, a despăduri), contaminare a lui
secătui „a epuiza” cu
a seca „a tăia”;
secătură, s. f. (runc, teren defrișat), utilizat mai ales ca toponim (Buescu,
Un nouveau toponyme latin du défrichement en Roumanie, în
Actes IV Congrès Sc. onomast., Upsala 1952, p. 203-4);
secator, s. n., din
fr. sécateur; secantă, s. f., din
fr. sécante; sector, s. n., din
fr. secteur; secți(un)e, s. f., din
fr. section; secționa, vb., din
fr. sectionner.seca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)secá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
seácăsecà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)secà v.
1. a scoate apa, umezeala:
a seca un lac; 2. fig. a consuma, a slăbi:
pierderea fiului i-a secat inima; 3. a pierde umezeala:
apele au secat. [Lat. SICCARE].
seca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECÁ, sec, vb. I.
I. 1. Tranz. și
intranz. A face să dispară sau a dispărea apa dintr-un râu, dintr-un lac etc.; a (se) usca. ♦
Intranz. (Despre lichide) A se pierde, a dispărea.
2. Tranz. Fig. A stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva.
3. Intranz. (Despre plante, semințe) A-și pierde seva, germenele de viață; a se veșteji. ♦ (
Pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) A se atrofia, a paraliza.
II. Tranz. Fig. 1. A pricinui cuiva o emoție puternică, o durere; a chinui.
2. (
înv.) A ucide. —
Lat. siccare.