sectar - explicat in DEX

sectar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SECTÁR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan înflăcărat și intolerant al unei doctrine (politice, religioase etc.). 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire.

sectar (Dicționar de neologisme, 1986)
SECTÁR, -Ă s.m. și f. Adept înflăcărat al unei doctrine. // adj. De sectă; (fig.) exclusivist, intolerant; îngust, mărginit. [Cf. fr. sectaire, rus. sektarískii].

sectar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SECTÁR, -Ă I. s. m. f. adept înflăcărat al unei doctrine (religioase, filozofice, politice). II. adj. de sectă; (fig.) exclusivist, fanatic, intolerant; sectant. (< fr. sectaire)

sectar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sectár¹ adj. m., pl. sectári; f. sectáră, pl. sectáre

sectar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sectár² (adept al unei secte) s. m., pl. sectári

sectar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sectár m. (d. sectă; fr. sectaire). Membru al uneĭ secte. Partizan înverșunat al unuĭ partid, al uneĭ religiunĭ. Adj. Spirit sectar. V. habotnic.

sectar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sectar m. 1. membrul unei secte religioase; 2. partizan aprig al unei doctrine sau sisteme.

sectar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SECTÁR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan intolerant și exclusivit al unei doctrine politice, filosofice sau religioase. 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. — Din fr. sectaire.