sectant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECTÁNT, -Ă, sectanți, -te s. m. și
f. Adept al unei secte religioase. ♦ (Adjectival) De sectă, propriu sectanților;
fig. exclusivist, intolerant. – Din
lat. sectans, -ntis. Cf. sectă.sectant (Dicționar de neologisme, 1986)SECTÁNT, -Ă s.m. și f. Adept al unei secte religioase. //
adj. Sectar. [Cf. lat.
sectans].
sectant (Marele dicționar de neologisme, 2000)SECTÁNT, -Ă I.
s. m. f. adept al unei secte religioase. II. adj. propriu, specific unei secte; sectar. (< lat.
sectans)
sectant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sectánt (adept al unei secte religioase)
s. m.,
pl. sectánțisectant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECTÁNT, -Ă, sectanți, -te, s. m. și
f. Adept al unei secte religioase ♦ (Adjectival) De sectă, propriu sectanților;
fig. exclusivist, intolerant. —
Din lat. sectans, -ntis. Cf. sectă.