secriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECRÍU s. n. v. sicriu.secriu (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)secríu, -e, s.n. – Ladă ornamentală mai scurtă decât lădoiul, în care se păstrează hainele de zestre. Secriu de halube = ladă de zestre (Stoica, Pop 1984: 47). – Din magh szekrény.
secriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECRÍU s. n. v. sicriu.secriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)secriŭ n., pl.
ĭe și
urĭ (ung.
szekrény, ladă. V.
scrin). Ladă (cufăr) de lemn (Mold.). Ladă de pus morțiĭ (coșcĭug, raclă, tron, copîrșăŭ).
Secriu legiĭ, chivotu, arca alianțeĭ. — În Mold. sud
secriŭ, în nord
săcriŭ. În Munt.
sicriŭ. Vechi
-criĭ. La Hațeg
săcrin, ladă obișnuită.