secretos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECRETÓS, -OÁSĂ, secretoși, -oase, adj.,
s. m. și
f. (
Fam.) (Persoană) care știe să păstreze un secret, o taină; (persoană) care nu se destăinuiește. –
Secret +
suf. -os.secretos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*secretós adj. m.,
pl. secretóși; f. secretoásă, pl. secretoásesecretos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECRETÓS, -OáSĂ, secretoși, -oase, adj.,
s. m. și
f. (
Fam.) (Persoană) care știe să păstreze un secret, o taină; (persoană) care nu se destăinuie. —
Secret +
suf. -
os.