secretină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECRETÍNĂ s. f. Hormon produs de mucoasa duodenului, care are proprietatea de a excita secreția sucului pancreatic, a bilei și a salivei. – Din
fr. sécrétine.secretină (Dicționar de neologisme, 1986)SECRETÍNĂ s.f. Hormon secretat de mucoasa duodenului. [< fr.
sécrétine].
secretină (Marele dicționar de neologisme, 2000)SECRETÍNĂ s. f. hormon secretat de mucoasa duodenului, cu acțiune stimulatoare asupra secreției sucului pancreatic și intestinal. (< fr.
sécrétine)
secretină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)secretínă (se-cre-) s. f.,
g.-d. art. secretíneisecretină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECRETÍNĂ s. f. Hormon produs de mucoasa duodenului, care are proprietatea de a excita secreția sucului pancreatic, a bilei și a salivei. — Din
fr. sécrétine.