secreție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECRÉȚIE, secreții, s. f. (
Fiziol.)
1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊
Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin.
Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe.
2. Proces de formare și de eliminare a produșilor de secreție (
1). [
Var.:
secrețiúne s. f.] – Din
fr. sécrétion, lat. secretio, -onis.secreție (Dicționar de neologisme, 1986)SECRÉȚIE s.f. Proprietate pe care o au celulele unor glande de a produce diferite substanțe necesare activității organismului; substanța secretată de aceste glande. ♦ (
Bot.) Substanță organică de tip special, elaborată de plante în timpul activității lor vitale. [Gen.
-iei, var.
secrețiune s.f. / < fr.
sécrétion, cf. lat.
secretio – separare].
secreție (Marele dicționar de neologisme, 2000)SECRÉȚIE s. f. 1. producerea de către celulele unui organism animal sau vegetal a unor substanțe biochimice care sunt evacuate. 2. substanța astfel produsă. (< fr.
sécrétion, lat.
secretio)
secreție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)secréție (se-cre-ți-e) s. f.,
art. secréția (-ți-a), g.-d. art. secréției; pl. secréții, art. secréțiile (-ți-i-)secreție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECRÉȚIE, secreții, s. f. (
Fiziol.)
1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊
Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin.
Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe.
2. Proces de elaborare și de eliminare a unor substanțe rezultate din activitatea celulelor glandulare. [
Var.:
secrețiúne s. f.] — Din
fr. sécrétion, lat. secretio, -onis.