sechestra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECHESTRÁ, sechestrez, vb. I.
Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate în litigiu sau aparținând unui debitor (ca măsură de asigurare sau de încasare silită a datoriei). ♦ A reține o persoană cu forța și în mod ilegal. [
Var.: (
înv.)
secfestrá vb. I] – Din
fr. séquestrer, lat. sequestrare.sechestra (Dicționar de neologisme, 1986)SECHESTRÁ vb. I. tr. 1. A pune (sub) sechestru. ♦ A reține pe cineva cu forța, ilegal.
2. A izola în caz de boală infecțioasă. ♦ A detașa un sechestru osos. [Var.
secfestra vb. I. / < fr.
séquestrer, cf. lat.
sequestrare].
sechestra (Marele dicționar de neologisme, 2000)SECHESTRÁ vb. tr. 1. a pune (sub) sechestru. ◊ a reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. a detașa un sechestru osos. (< fr.
séquestrer, lat.
sequestrare)
sechestra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sechestrá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sechestreázăsechestra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECHESTRÁ, sechestrez, vb. I.
Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri. A reține cu forța o persoană. [
Var.: (
înv.)
secfestrá vb. I] — Din
fr. séquestrer, lat. sequestrare.sechestrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sechestrà v.
1. a pune un sechestru;
2. a închide ilegal pe cineva;
3. a pune de o parte:
a sechestra o parte a unei moșteniri; 5. a se depărta de lume, a fugi de societatea oamenilor.