sechelă - explicat in DEX

sechelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SECHÉLĂ, sechele, s. f. (Mai ales la pl.) Urmă, consecință, tulburare funcțională sau organică durabilă rezultată după o boală, după o intervenție chirurgicală etc. – Din fr. séquelle.

sechelă (Dicționar de neologisme, 1986)
SECHÉLĂ s.f. Urmă, consecință, tulburare funcțională sau organică care rămâne în urma unei boli, intervenții chirurgicale etc. ♦ (Fig.) Urmă, urmare. [< fr. séquelle, cf. lat. sequela – consecință].

sechelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SECHÉLĂ s. f. 1. tulburare funcțională sau organică în urma unei boli, intervenții chirugicale etc. 2. (fig.) urmă, urmare. (< fr. séquelle, lat. sequela)

sechelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sechélă s. f., g.-d. art. sechélei; pl. sechéle

sechelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SECHÉLĂ, sechele, s. f. (Mai ales la pl.) Urmă, consecință, tulburare funcțională sau organică durabilă rezultată după o boală, după o intervenție chirurgicală etc. — Din fr. séquelle.