secetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÉCETĂ, secete, s. f. Insuficiență a umidității solului și a atmosferei față de valorile minimale necesare creșterii și dezvoltării normale a plantelor (cultivate). ♦ Vreme, perioadă caracterizată printr-o astfel de insuficiență; vreme uscată, secetoasă. –
Lat. *siccita (=
siccitas).