secetă - explicat in DEX

secetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÉCETĂ, secete, s. f. Insuficiență a umidității solului și a atmosferei față de valorile minimale necesare creșterii și dezvoltării normale a plantelor (cultivate). ♦ Vreme, perioadă caracterizată printr-o astfel de insuficiență; vreme uscată, secetoasă. – Lat. *siccita (= siccitas).

secetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sécetă s. f., g.-d. art. sécetei; pl. sécete

secetă (Dicționaru limbii românești, 1939)
sécetă f., pl. e (lat sĭccĭtas, -tátis, secetă, uscăciune. E format d. nom., pe cînd bunătate, sănătate îs formate d. ac. Nu e necesar să se derive numaĭ de cit d. vlat. sĭccĭta, ca -juventa față de juventas, tinereță). Uscăcĭune, mare lipsă de ploaĭe: izvoarele au secat de secetă. Fig. Lipsă, sterpiciune: secetă de caractere.

secetă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
secetă f. 1. lipsă mare de ploaie trebuincioasă bucatelor câmpului: de secetă au secat și fântânele; 2. fig. lipsă de simțire, de producțiune: secetă de idei. [Lat. SICCITAS].

secetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÉCETĂ, secete, s. f. Insuficiență a umidității solului și a atmosferei față de valorile minimale necesare creșterii și dezvoltării normale a plantelor (cultivate). ♦ Vreme, perioadă caracterizată printr-o astfel de insuficiență; vreme uscată, secetoasă. — Lat. *siccita (= siccitas).