secerător - explicat in DEX

secerător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SECERĂTÓR, -OÁRE, secerători, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care seceră. 2. S. f. Mașină agricolă de recoltat care seceră cereale și alte plante agricole. ◊ Secerătoare-legătoare = mașină agricolă de recoltat care seceră și leagă în snopi tulpinile de cereale. Secerătoare-treierătoare = combină. – Secera + suf. -ător.

secerător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
secerătór adj. m., s. m., pl. secerătóri; adj. f., s. f. (per­soană) sg. și pl. secerătoáre

secerător (Dicționaru limbii românești, 1939)
secerătór, -oáre s. Cel ce seceră. S. f., pl. orĭ. Mașină de secerat.

secerător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
secerător m. cel ce seceră.

secerător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SECERĂTÓR, -OÁRE, secerători, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care seceră. 2. S. f. Mașină agricolă de recoltat care seceră cereale și alte plante agricole. ◊ Secerătoare-legătoare = mașină agricolă de recoltat care seceră și leagă în snopi tulpinile de cereale. Secerătoare-treierătoare = combină. — Secera + suf. -ător.