secerăciune (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)secerăciúne s.f. (înv.)
1. secerare, seceriș, secerătură.
2. (la sg. cu sens colectiv) cereale coapte bune de secerat; recoltă de cereale.
secerăcĭune (Dicționaru limbii românești, 1939)secerăcĭúne f.
Vechĭ. Acțiunea de a secera. Grîne de secerat.