seceruică (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)secerúică,
secerúici și
secerúice, s.f.
1. (pop.) seceră mică, secerea, secerățică.
2. (reg.; la pl.) numele a două plante erbacee: a) iarbă-lăptoasă. b) amăreală.
3. (reg.) plantă erbacee cu bulbi, cu frunze în formă de sabie și cu flori purpurii; secerea, săbiuță, săbioară.
seceruică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SECERÚICĂ, seceruici, s. f. Secerea. – Din
secere +
suf. -uică.