seceriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECERÍȘ, secerișuri, s. n. 1. Acțiunea de a secera; secerat, seceră (
2). ♦ Perioadă de timp în care se seceră.
2. Recoltă (secerată). –
Secera +
suf. -iș.seceriș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)seceríș s. n.,
pl. seceríșuriseceriș (Dicționaru limbii românești, 1939)seceríș n., pl.
urĭ (d.
a secera). Acțiunea de a secera:
secerișu grîuluĭ. Timpu cînd se seceră:
la seceriș. Grîne de secerat. V.
recoltă.seceriș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)seceriș n.
1. ceeace se seceră, culesul grânelor;
2. vremea seceratului.
seceriș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECERÍȘ, secerișuri, s. n. 1. Acțiunea de
a secera; secerat, seceră (
2). ♦ Perioadă de timp în care se seceră.
2. Recoltă (secerată). —
Secera +
suf. -
iș.