secerea (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)secereá,
seceréle, s.f.
1. (pop.) seceră mică, secerățică, seceruică.
2. (reg.; la pl.) plantă erbacee cu bulbi, cu frunze în formă de sabie și cu flori purpurii; secerele, săbioare, crin-de-apă.
secerea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SECEREÁ, -ÍCĂ, secerele, s. f. Diminutiv al lui
seceră (1).