secere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÉCERE s. f. v. seceră.secere (Dicționaru limbii românești, 1939)sécere (est) și -
ră (vest) f., pl.
ĭ (lat. sĭcĭlis f., un fel de lance, rudă cu vgerm.
sihhel, ngerm.
sichel, secere). O unealtă agricolă (E o lamă dințată curbă fixată într’un mîner. Cu stînga apucĭ cerealele, și din dreapta taĭ cu secerea:
nicĭ o boală nu e grea ca vara cu secerea (P. P.).
secere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)secere f.
1. unealtă agricolă de tăiat grâu, orz, ovăz, coceni de porumb: e un cuțit semicircular de oțel cu tăișul dințat și provăzut [!] cu un mâner;
2. secerat:
ați isprăvit secerea? [Lat. SICILEM].
secere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÉCERE s. f. v. seceră.