secerător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECERĂTÓR, -OÁRE, secerători, -oare, subst.,
adj. 1. S. m. și
f.,
adj. (Persoană) care seceră.
2. S. f. Mașină agricolă de recoltat care seceră cereale și alte plante agricole. ◊
Secerătoare-legătoare = mașină agricolă de recoltat care seceră și leagă în snopi tulpinile de cereale.
Secerătoare-treierătoare = combină. –
Secera +
suf. -ător.