secerat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECERÁT, seceraturi, s. n. Acțiunea de
a secera; seceriș (
1), seceră (
2). –
V. secera.secerat (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)secerát, -ă, adj. (reg.) în formă de seceră.
seceratSECERÁT, -Ă, secerați, -te, adj. v.
SECERA. – [DEX '98]
secerat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)secerát s. n.secerat (Dicționaru limbii românești, 1939)secerát n. Acțiunea de a secera, timpu cînd se seceră:
pe la secerat.secerat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)secerat n. acțiunea de a secera.
secerat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECERÁT s. n. Acțiunea de
a secera; seceriș (
1), seceră (
2). —
V. secera.