secerătură - explicat in DEX

secerătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SECERĂTÚRĂ, secerături, s. f. Recoltă secerată (sau de secerat). – Secera + suf. -ătură.

secerătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
secerătúră s. f., g.-d. art. secerătúrii; pl. secerătúri

secerătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
secerătúră f., pl. ĭ. Locu pe unde s’a secerat: pin secerătură. Modu cum se seceră.

secerătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
secerătură f. mod și timp de secerat: secerătura orzului.

secerătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SECERĂTÚRĂ, secerături, s. f. Recoltă secerată (sau de secerat). — Secera + suf. -ătură.