secționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECȚIONÁ, secționéz, vb. I.
Tranz. A face o tăietură, a împărți în secțiuni; a tăia, a divide. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. sectionner.secționa (Dicționar de neologisme, 1986)SECȚIONÁ vb. I. tr., refl. A (se) împărți în fragmente, a (se) tăia, a (se) divide. [Pron.
-ți-o-. / < fr.
sectionner].
secționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)SECȚIONÁ vb. tr. a împărți în fragmente, a tăia, a divide. (< fr.
sectioner)
secționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)secționá (a ~) (-ți-o-) vb.,
ind. prez. 3
secționeázăsecționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECȚIONÁ, secționez, vb. I.
Tranz. A face o tăietură, a împărți în secțiuni; a tăia, a divide. [
Pr.: -
ți-o-] — Din
fr. sectionner.secționà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)secționà v. a divide în secțiuni.