scăpărătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scăpărătoáre s. f.,
g.-d. art. scăpărătórii; pl. scăpărătóriscăpărătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)scăpărătoáre f., pl.
orĭ (d. scapăr
). Instrument de scăpărat, de dat foc (cum e cocoșu puștiĭ): pune plumbiĭ supt scăpărătoare
(Cjb.). Pl. Amnaru, cremenea și ĭasca (saŭ aprinzătoarea modernă cu benzină orĭ fără benzină).