scăldătoare - explicat in DEX

scăldătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCĂLDĂTOÁRE, scăldători, s. f. 1. Loc de scăldat; scaldă. 2. (Pop.) Cadă, albie; p. ext. bazin. 3. Îmbăiere, baie; scăldat. 4. Fig. (Rar) Trecere a soarelui dincolo de linia orizontului; apus. – Scălda + suf. -ătoare.

scăldătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scăldătoáre (pop.) s. f., g.-d. art. scăldătórii; pl. scăldătóri

scăldătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
scăldătoáre f., pl. orĭ. Baĭe, loc saŭ cadă de scăldat: scăldătoare oiĭ (Biblia). În Trans. ș.a. scaldă.

scăldătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scăldătoare f. loc sau cadă de scăldat: ea îi puse o scăldătoare cu apă neîncepută AL.

scăldătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCĂLDĂTOÁRE, scăldători, s. f. 1. Loc de scăldat; scaldă. 2. (Pop.) Cadă, albie; p. ext. bazin. 3. Îmbăiere, baie; scăldat. 4. Fig. (Rar) Trecere a Soarelui dincolo de linia orizontului; apus. — Scălda + suf. -ătoare.