scânteios - explicat in DEX

scânteios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCÂNTEIÓS, -OÁSĂ, scânteioși, -oase, adj. (Înv.; despre ochi, privire) Scânteietor, strălucitor. [Pr.: -te-ios] – Scânteie + suf. -os.

scânteios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scânteiós (înv.) adj. m., pl. scânteióși; f. scânteioásă, pl. scânteioáse

scânteios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scânteios a. foarte luminos: luciri scânteioase NEGR. cu ochiul scânteios AL.

scânteios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCÂNTEIÓS, -OÁSĂ, scânteioși, -oase, adj. (înv.; despre ochi, privire) Scânteietor, strălucitor. [Pr.: -te-ios] — Scânteie + suf. -os.