scânduriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÂNDURÍȚĂ, scândurițe, s. f. Scândurea. ♦ Un fel de lopățică la amnarul războiului de țesut, care ajută la înfășurarea pânzei țesute pe sulul de dinainte. –
Scândură +
suf. -iță.scânduriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scânduríță (rar)
s. f.,
g.-d. art. scânduríței; pl. scânduríțescânduriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCÂNDURÍȚĂ, scândurile, s. f. (Rar) Scândurea. ◊ Un fel de lopățică la amnarul războiului de țesut, care ajută la înfășurarea pânzei țesute pe sulul de dinainte. —
Scândură +
suf. -iță.