scuipat - explicat in DEX

scuipat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCUIPÁT, (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. S. n. Faptul de a scuipa. 2. S. m. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. – V. scuipa.

scuipat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
scuipat, scuipați s. m. (intl.) 1. denunț, trădare. 2. om lipsit de caracter, om de nimic.

scuipat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scuipát¹ (rezultat) s. m., pl. scuipáți

scuipat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scuipát² (acțiune) s. n.

scuipat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scuipat n. salivă.

scuipat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCUIPÁT, (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. S. n. Faptul de a scuipa. 2. S. m. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. — V. scuipa.

scuĭpat (Dicționaru limbii românești, 1939)
scuĭpát (vest) și stupít (est) m. și n., pl. urĭ. Salivă, umezeala naturală a guriĭ. Scuipatu cuculuĭ, oŭă de omizĭ grămădite ca un inel în prejuru ramurelelor V. bale.