scufunda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCUFUNDÁ, scufúnd, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A intra sau a băga cu totul în apă sau în alt lichid; a (se) cufunda. ♦
Spec. A dispărea sau a face o navă să dispară sub nivelul apei (în urma unei avarii). ♦
Refl. Fig. (Despre aștri) A apune.
2. Refl. A intra (adânc) în ceva, a se afunda (într-o materie moale); a se adânci, a se înfunda. ♦ (Despre ochi) A se înfunda în orbite. ♦ (Despre pământ) A se prăbuși, a se surpa. ◊
Expr. N-are să se scufunde pământul = nu se va întâmpla nici un rău, nu va fi prea mare pagubă.
3. Tranz. și
refl. Fig. (Rar) A face să fie sau a se lăsa absorbit de o activitate, de o preocupare. –
Pref. s- +
cufunda.