scrâșnitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCRÂȘNITÓR, -OÁRE,scrâșnitori, -oare, adj. Care scrâșnește. – Scrâșni + suf. -tor.
scrâșnitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scrâșnitór adj. m., pl. scrâșnitóri; f. sg. și pl. scrâșnitoáre
scrâșnitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCRÂȘNITÓR, -OÁRE,scrâșnitori, -oare, adj. Care scrâșnește. — Scrâșni + suf. -tor.