scrâșnit - explicat in DEX

scrâșnit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCRÂȘNÍT², -Ă, scrâșniți, -te, adj. Care își găsește expresia într-o scrâșnire, asemănător unei scrâșniri. – V. scrâșni.

scrâșnit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCRÂȘNÍT¹, scrâșnituri, s. n. Scrâșnire. – V. scrâșni.

scrâșnit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scrâșnít s. n., pl. scrâșníturi

scrâșnit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCRÂȘNÍT¹, scrâșnituri, s. n. Scrâșnire. — V. scrâșni.

scrâșnit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCRÂȘNÍT², -Ă, scrâșniți, -te, adj. Care își găsește expresia într-o scrâșnire, asemănător unei scrâșniri. — V. scrâșni.