scrânteală - explicat in DEX

scrânteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCRÂNTEÁLĂ, scrânteli, s. f. 1. Scrântitură. 2. Fig. Tulburare a minții: nebunie, țicneală. – Scrânti + suf. -eală.

scrânteală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
scrânteală, scrânteli s. f. nebunie, țicneală, zăpăceală

scrânteală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scrânteálă s. f., g.-d. art. scrântélii; pl. scrântéli

scrânteală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCRÂNTEÁLĂ, scrânteli, s. f. 1. Scrântitură. 2. Fig. Tulburare a minții; nebunie, țicneală. — Scrânti + suf. -eală.