scrânciobar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCRÂNCIOBÁR, scrânciobari, s. m. (
Reg.) Om care învârtește scrânciobul (manual). –
Scrânciob +
suf. -ar.scrânciobar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scrânciobár (
reg.)
s. m.,
pl. scrânciobáriscrânciobar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCRÂNCIOBÁR, scrâncioburi, s. m. (
Reg.) Om care învârtește scrânciobul (manual). —
Scrânciob +
suf. -
ar.