scrumbioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCRUMBIOÁRĂ, scrumbioare, s. f. 1. Diminutiv al lui
scrumbie. 2. Specie de scrumbie (
1) de dimensiuni mici, care trăiește în Dunăre și în bălțile ei
(Clupeonella delicatula Nordmanni). [
Pr.:
-bi-oa-] –
Scrumbie +
suf. -ioară.scrumbioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scrumbioáră (-bi-oa-) s. f.,
g.-d. art. scrumbioárei; pl. scrumbioárescrumbioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCRUMBIOÁRĂ, scrumbioare, s. f. 1. Diminutiv al lui
scrumbie. 2. Specie de scrumbie (
1) de dimensiuni mici, care trăiește în Dunăre și în bălțile ei (
Clupeonella delicatula Nordmanni). [
Pr.: -
bi-oa-] —
Scrumbie +
suf. -
ioară.