scriptură - explicat in DEX

scriptură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCRIPTÚRĂ, scripturi, s. f. 1. Scriere bisericească cuprinzând Vechiul și Noul Testament; Biblie. 2. (Înv.) Operă literară, științifică etc. 3. (Înv.) Însemnare, consemnare, relatare scrisă; text. 4. (Înv.) Scris¹ (2). – Din lat. scriptura.

scriptură (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
scriptúră (-ri), s. f. – Scriere. – Mr. scriptură. Lat. scriptūra (REW 7746a), cf. it. scriitura, prov., cat., sp., port. escritura, fr. écriture, și scrie.

scriptură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scriptúră (operă, însemnare) (înv.) s. f., g.-d. art. scriptúrii; pl. scriptúri

scriptură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
Scriptúră (Biblia) s. propriu f., g.-d. Scripturii

scriptură (Dicționaru limbii românești, 1939)
scriptúră f., pl. ĭ (lat. scriptura). Scriere, carte. Sfînta Scriptură, Biblia, Vechiu și Nou Testament.

scriptură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scriptură f. 1. scriere: zilele de aur a [!] scripturelor române EM.; 2. sfânta Scriptură, Vechiul și Noul Testament.

scriptură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCRIPTÚRĂ, scripturi, s. f. 1. Scriere bisericească cuprinzând Vechiul și Noul Testament; Biblie. 2. (înv.) Operă literară, științifică etc. 3. (înv.) Însemnare, consemnare, relatare scrisă; text. 4. (înv.) Scris¹ (2). — Din lat. scriptura.