scrijelitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCRIJELITÚRĂ, scrijelituri, s. f. Tăietură, zgârietură superficială pe suprafața unui obiect. –
Scrijeli +
suf. -tură.scrijelitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scrijelitúră s. f.,
g.-d. art. scrijelitúrii; pl. scrijelitúriscrijelitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCRIJELITÚRĂ, scrijelituri, s. f. Tăietură, zgârietură superficială pe suprafața unui obiect. —
Scrijeli +
suf. -
tură.