scrâșni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCRÂȘNÍ, scrâșnesc, vb. IV.
Intranz. 1. A strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ◊
Tranz. Își scrâșnea dinții. ♦
Fig. A rosti, a spune ceva printre dinți cu ură, cu mânie.
2. P. gener. A produce un zgomot scârțâitor; a scârțâi. [
Var.: (
reg.)
crâșní vb. IV.] – Din
bg. skărša, scr. scršiti.