scramură (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)scrámură (-ri), s. f. – (
Olt.) Picătură, fir de praf, parte infimă.
Sb. skrama „coajă” ›
*scram, cu
sing. reconstituit după
pl. scramuri. Legătura cu
lat. squamula (Pușcariu,
Dacor., V, 420) nu este probabilă.