scrântitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCRÂNTITÚRĂ, scrântituri, s. f. Deplasare a unui os din articulația lui; luxație, scrânteală, entorsă. –
Scrânti +
suf. -tură.scrântitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scrântitúră s. f.,
g.-d. art. scrântitúrii; pl. scrântitúriscrântitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCRÂNTITÚRĂ, scrântituri, s. f. Deplasare a unui os din articulația lui; luxație, scrânteală, entorsă. —
Scrânti +
suf. -
tură.