scrânciob - explicat in DEX

scrânciob (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)
SCRẤNCIOB, scrâncioburi, s.n. Leagăn de lemn care se balansează (sau ansamblu de leagăne care se învârtesc în cerc), servind ca mijloc de distracție.

scrânciob (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCRẤNCIOB, scrâncioburi, s. n. 1. Leagăn de lemn (sau construcție cu mai multe leagăne fixate pe același schelet) care se balansează sau se învârtește în cerc, servind ca mijloc de distracție; dulap. 2. Scândură sprijinită la mijloc pe un suport (gros), pe ale cărei capete se așează două persoane, pentru a se legăna. [Pl. și: scrâncioabe] – Et. nec.

scrânciob (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scrấnciob s. n., pl. scrấncioburi

scrânciob (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scrânciob n. Mold. dulap, leagăn învârtitor de Paști: în scrânciobul din culme se dau flăcăi și fete AL. [Cf. pol. SKRÊȚAȚ, a suci, a învârti: scrânciob însemnează lit. vârtej, învârtecuș]. V. scârcium.

scrânciob (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCRÂNCIÓB, scrâncioburi, s. n. 1. Leagăn de lemn (sau construcție cu mai multe leagăne fixate pe același schelet) care se balansează sau se învârtește în cerc, servind ca mijloc de distracție; dulap. 2. Scândură sprijinită la mijloc pe un suport (gros), pe ale cărei capete se așează două persoane, pentru a se legăna. — Et. nec.