scovergă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOVÉRGĂ, scovergi, s. f. v. scovardă.scovergă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)scovérgă,
scovérgi, s.f. (reg.)
1. învelitoare, țol.
2. sac de plasă pentru prins peștele.
scovergă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!scovérgă/scovárdă s. f.,
g.-d. art. scovérgii/scovérzii; pl. scovérgi/scovérziscovergă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCOVÉRGĂ, scovergi, s. f. 1. (Mai ales la
pl.) Un fel de plăcintă din aluat (dospit), prăjită în grăsime (și umplută cu brânză, urdă etc); prăjitură uscată, minciunea.
2. Epitet pentru o persoană foarte slabă, scofâlcită. [
Var.:
scovárdă s. f.] — Din
sl. skovrada „tigaie”.