scorțărel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCORȚĂRÉL, scorțărei, s. m. Pasăre insectivoră mică cu spinarea cenușie pătată cu alb, cu pântecele alb și cu ciocul lung și ascuțit, care își face cuibul în scorburi; scorțar (
2), scorțăraș
(Certhia familiaris). –
Scorțar +
suf. -el.scorțărel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scorțărél s. m.,
pl. scoțăréi, art. scorțăréiiscorțărel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCORȚĂRÉL, scorțărei, s. m. Pasăre insectivoră mică cu spinarea cenușie pătată cu alb, cu pântecele alb și cu ciocul lung și ascuțit, care își face cuibul în scorburi; scorțar (
2), scorțăraș (
Certhia familiaris). —
Scorțar +
suf. -
el.