scorționeră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCORȚIONÉRĂ, scorționere, s. f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu rizom pivotant și cărnos, de culoare brună, cu frunze mari și flori galbene, cultivată pe alocuri pentru rădăcinile sale comestibile
(Scorzonera hispanica). – Din
it. scorzonera.