scorboroșit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCORBOROȘÍT, -Ă, scorboroșiți, -te, adj. Scorburos. –
V. scorboroși.scorboroșit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)scorboroșít, scorboroșítă, adj.
1. (reg.; despre copaci sau trunchiuri de copaci) scorburos, găunos, scorburit, bortos, bustihos, buturos.
2. (reg.; despre dinți, măsele) cariat.
3. (înv.; despre pământ, munți) adâncit, afundat, cu văgăuni, peșteri și râpe.
4. (fig.; reg.; despre sunete) înfundat, surd, înăbușit.
scorboroșit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SCORBOROȘÍT, -Ă, scorboroșiți, -te, adj. (Rar) Scorburos, putregăios. – Din
scorboros +
suf. -it.scorboroșit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scorboroșit a.
1. găunoșit:
munți scorboroșiți de ape; 2. adâncit, afundat:
piept scorboroșit, tuse scorboroșită. [Lit. găunos ca o scorbură].
scorboroșit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCORBOROȘÍT, -Ă, scorboroșiți, -te, adj. (Rar) Scorburos. —
V. scorboroși.