scorțăraș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCORȚĂRÁȘ,scorțărași, s. m. Scorțărel. – Scorțar + suf. -aș.
scorțăraș(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) SCORȚĂRÁȘ1,scorțărașe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui scorțar1.
scorțăraș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scorțăráș s. m., pl. scorțăráși
scorțăraș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCORȚĂRÁȘ,scorțărași, s. m. Scorțărel. — Scorțar + suf. -aș.