scopit - explicat in DEX

scopit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCOPÍT, -Ă, scopiți, -te, adj. s. m. 1. Adj. (Pop.) Castrat, jugănit. 2. S. m. Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supun castrării; scapet. – V. scopi.

scopit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scopít¹ (înv., pop.) adj. m., pl. scopíți; f. scopítă, pl. scopíte

scopit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scopít² (înv., pop.) s. m., pl. scopíți

scopit (Dicționaru limbii românești, 1939)
scopít n. m. (d. scopesc. v. scapeț). Om castrat. – Scopițiĭ îs o ramură a rascolnicilor. Eĭ caută mîntuirea sufletuluĭ lipsindu-se de organele reproductive și abținîndu-se de la carne, vin, rachiŭ și tutun. Fiind expulsațĭ din Rusia, s’au refugiat în mare parte în România, unde trăĭesc din birjărie și lăptărie. V. muscal, eŭnuc, hadîm și rîncacĭ.

scopit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCOPÍT, -Ă, scopiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Pop.) Castrat, jugănit. 2. S. m. Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supun castrării; scapet. — V. scopi.