scopire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCOPÍRE,scopiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a scopi; castrare. – V. scopi.
scopire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scopíre (pop.) s. f., g.-d. art. scopírii; pl. scopíri
scopire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCOPÍRE,scopiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a scopi; castrare. — V. scopi.